Te afli aici
Acasa > Vocea editorului > De vorba cu Cathy McDonnell

De vorba cu Cathy McDonnell

Daca in sezonul trecut am vrut sa cunoastem punctele de vedere ale lui Pat Nevin in legatura cu Chelsea, anul acesta ne-am orientat spre suporterii lui Chelsea din Londra. Am ales pentru acest material o figura feminina care are albastrii in inima cu mult dinainte ca multi dintre noi sa ne nastem. A fost de acord sa raspunda la cateva curiozitati pe care le-am avut in legatura cu tipologia suporterului englez old-school.

I: Poti sa te prezinti?
R: Catherine McDonnell, 51 de ani.

I: De ce Chelsea si de cand sustii echipa?
R: Cand eram la scoala eram indragostita de Peter Osgood, iar uniforma mea era albastra, deci trebuia sa fie Chelsea. Scoala am facut-o in nordul Londrei iar un profesor ne-a dus la un meci, Tottenham vs Chelsea in 1971, pe cand aveam 9 ani si am reusit sa-mi vad eroul si pe Chelsea cum a castigat cu 1-0. Dependenta mea a inceput in acea zi. Am fost la inmormantarea lui Peter Osgood iar statuia lui se afla ridicata langa tribuna vest.

I: La cate meciuri ai participat pe Stamford Bridge?
R: Nu le-am numarat, insa nu am pierdut niciun meci pe teren propriu de cand aveam 14 ani, asta inseamna 37 de ani.

I: Ce meci ti-a placut cel mai mult pe Stamford Bridge? Iar in deplasare?
R: Meciul meu favorit a fost in 1999 cand Chelsea a castigat cu 5-0 in fata celor de la Manchester United. United era pe primul loc si sa vad cum Chelsea a castigat categoric a fost pentru mine ceva incredibil. I-am depasit la orice capitol. Am petrecut pana in zori.
Cel mai bun meci in deplasare la care am participat a fost evident cel de la Bolton, cand am castigat campionatul. De fapt acum multi ani cand era sa ne prabusim in liga a 3 a ceea ce-ar fi insemnat probabil falimentul lui Chelsea s-a intamplat tot impotriva celor de Bolton. A fost meciul suprem dupa multi ani dezamagitori ca suporter a lui Chelsea.

I: Care este jucatorul tau preferat all-time? Si din ce cauza?
R: Gianfranco Zola, era un magician si era minunat sa-l privesti. Sunt de parere ca el a inceput revolutia la Chelsea, dintr-o echipa de mijlocul clasamentului Chelsea a devenit una din echipele din primele 6. Nu am mai avut pe nimeni atat de talentat de cand Pat Nevin a plecat de la Chelsea. Zola a fost un gentleman absolut in teren dar si in afara terenului.

I: Ce echipa si jucator dispretuiesti cel mai mult din Premier League?
R: Detest intr-un mod absolut Liverpool in special suporterii lor. Nu au limite si nu se vor opri niciodata. Cel mai dezgustator moment a fost atunci cand i-am batut in Champions League pe Stamford Bridge, un suporter de-al lor avea pe umeri un copil de 3 ani si asta nu l-a retinut sa se ia la pumni cu suporterii nostri i nafara stadionului. Pe Anfield au cantat „I hope your mom dies” catre Frank Lampard, atunci cand biata femeie avea probleme mari de sanatate fiind internata in spital. Niste lepadaturi groaznice.
Jucatorul pe care il urasc cel mai mult este Rio Ferdinand. Si-a batut joc de noi si a gesticulat inspre noi de nenumarate randuri. Nu a trecut un test impotriva drogurilor, l-a insultat public pe Ashley Cole si a incercat si reusit sa ruineze cariera lui John Terry ca jucator al nationalei. Pe Stamford Bridge a lovit o femeie „steward” si a incercat sa dea in judecata Daily Mirror pentru ca au dezvaluit despre relatia pe care o avea cu o femeie. Cu toate acestea presa din Aglia uitat de mizeriile pe care le-a facut.

I: Esti de acord ca fara Roman Abramovich, Chelsea n-ar fi ajuns o forta in fotbalul European?
R: Lumea uita ca inainte de Roman Abramovich Chelsea era o echipa de locul 6. Castigasem Super-Cupa Europei, Cupa Angliei si eram calificati pentru meciurile din Europa. Totusi consider ca investitiile pe care le-a facut a transformat Chelsea intr-un club mare iar pentru asta ii vom fi vesnici recunoscatori.

I: De ce crezi ca suporterii lui Chelsea nu sunt la fel de galagiosi ca ceilalti suporteri englezi, in special la meciurile de pe Stamford Bridge?
R: Sunt de parere ca toti suporterii din Premier League sunt mai putin galagiosi in ultima perioada, nu doar suporterii nostri. Cred ca toti cei care vin la stadion au contribuit la aceasta calmitate. Un alt motiv pentru care urasc Liverpool este din cauza incidentului de la Heysell, dupa acest incident au fost eliminate terasele de pe stadioane. Un alt motiv este climatul economic care influenteaza foarte mult numarul de suporteri prezenti pe stadion. Preturile sunt foarte mari la bilete iar ironia este ca ajungi sa cheltui mai putin pentru meciurile din delasare, incluzand transportul, decat pentru cele de pe teren propriu. Multi suporteri au renuntat sa mai vina la stadion datorita faptului strictetei impuse de fortele de ordine. Nu te lasa sa stai in picioare si sa te manifesti. Din cauza succesului nostru, multe corporatii cumpara un numar mare de bilete si le vand in cadrul pachetelor turistice. Numarul turistilor prezenti la meciuri a crescut extraordiar (si aici nu ma refer la suporterii lui Chelsea de peste granita care sunt mai galagiosi decat cei care vin la meciuri saptamanal!). Acesti turisti au Ipaduri si telefoane si fac poze in continuu. O alta problema ar fi ca cei care sunt dispusi sa faca galagie nu pot sta impreuna sa creeze atmosfera. Asta ar insemna sa mute abonamentele anuale in alta parte a stadionului. Exista o campanie in desfasurare in Anglia care sustine vizionarea meciului din picioare insa pana s-ar implementa ar dura multi ani.

I: Ce parere ti-ai facut despre Adrian Mutu ca jucator la Chelsea?
R: Mutu era un jucator talentat si parea foarte promitator. A fost pacat ca s-a apucat de droguri si alte lucruri scandaluri din viata sa. Efectiv o risipa cumplita de talent.

I: Cu exceptia finalei de la Munchen, care este cel mai palpitant eveniment din viata ta la care ai participat vreodata ca suporter a lui Chelsea?
R: Cu siguranta semifinala din 2012 impotriva Barcelonei. Inainte de meci cu cateva saptamani vorbisem cu Kerry Dixon si i-am zis lui Kerry ” Eu sunt cel mai pesimist suporter a lui Chelsea care a putut exista vreodata insa anul acesta cred ca vom castiga Liga Campionilor. Kerry mi-a raspuns: Si eu.
Dupa eliminarea lui JT si doua goluri primite am crezut ca visul meu se va ruina, dar dupa golurile lui Ramires si Torres eram in extaz. Ne aflam la ultimul inel, era oribil, nu puteam sa vedem nimic insa saream ca niste copii de gradinita ca aproape era sa ne prabusim peste balustrade dupa ce Torres a marcat.
Dupa meci si ceremonie am fost la hotelul de langa stadion, Princessa Sofia si am sarbatorit cu sampanie si am cantat „Zigger Zagger” iar toti catalanii se uitau la noi. Cand am plecat spre oras un tip s-a dezbracat si s-a urcat pe o statuie si n-a mai putut sa se dea jos, a fost nevoie de interventia pompierilor ca sa-l coboare de acolo. Am fost intr-un bar, Las Ramblas, iar suporterii spanioli au incercat sa ne atace insa am reusit sa-i tinem departe. Una dintre cele mai reusite seri din viata unui suporter Chelsea.

Chelsea F.C.
Chelsea F.C. (Photo credit: Wikipedia)
Enhanced by Zemanta

Lasă un răspuns

Top