Te afli aici
Acasa > Vocea editorului > Villas-Boas: Arhitectul propriei caderi

Villas-Boas: Arhitectul propriei caderi

Conform nulităților „ziaristice-sportive” apărute în presa din România, cititorii naivi sau puțini mai îndobitociți de greutățile de zi cu zi, ai domnului Daniel Scorpie  – probabil aplaudă la asemnea sinteze din lumea fotbalistică a secolului 21. Domnul nostru gazetar refuză să lucreze calitativ și încă se încăpățânează să funcționeze pe sistemul gazetăresc manelo-cocalaresc inventat de sport.ro – ne prezintă în linii mari cum Roberto Di Matteo este pe post de maimuțoi pe banca tehnică a Chelsea Londra FC iar jucători ca John Terry, Frank Lampard și Didier Drogba conduc clubul de sub nasul rusului Roman Abramovich. Trebuie să fii total paralel cu fotbalul ca să poți debita asemenea idiotenii vis-a-vis de un club de fotbal, care este la ani lumină de fotbalul românesc și despre care domnu’ nea’ ziarist abia e în stare să scrie corect numele stadionului.

În următoarele rânduri urmează analiza unui fan Chelsea Londra – în ceea ce privește căderea lui Villas-Boaș – în antiteză cu „dobitocismele” de prost gust relatate de „prea adevăratul” Daniel Scorpie.

La fel ca și Ancelotti, a realizat că Chelsea are nevoie de un mijlocaș central de o foarte mare creativitate și expresivitate în jocul ofensiv. Pasul făcut de AVB (împreună cu Emenalo) a fost încercarea de a-i transfera la echipă pe Modric și Pastore. Cum șansele aducerii acestor doi jucători deveneau din ce în ce mai mici ar fi trebuit să se reorienteze către un alt jucător și nu să se mulțumească cu transferul lui Meireles și Juan Mata. Chiar și atunci când a dat greș cu Meireles și Mata în teren, s-a încăpățânat și nu a vrut să folosească unul dintre cei mai buni pasatori ai echipei din ultimele 5 sezoane, Obi Mikel,  ignorând statistica impresionantă a nigerianului.

S-a grăbit atunci când a încercat să schimbe stilul de joc al echipei, mai ales când nu avea „uneltele” necesare pentru aplicarea filozofiei fotbalistice pe care el o avea în minte.A refuzat să transfere în perioadă de vară, a repetat aproape obsesiv, conferință de conferință, că este mulțumit de lotul de jucători, de talentul aflat in echipă și nu are nevoie de noi achiziții. Chiar și așa Chelsea a cheltuit extraordinar de mult pe jucători tineri ca Juan Mata, Romelu Lukaku, De Bruyne, Cahill și Meireles. Să nu mai pomenim de Romeu, Davila, Courtois, Islam Feruz, Bamford, Kenneth Omeruo, etc etc. Este foarte bine că Chelsea investește în tineret, investim acum pentru viitor – cum ar spune unii. În perioada transferurilor de vară Villas-Boaș trebuia să urmărească întărirea echipei de start, însă nu a facut-o. Din jucătorii enumerați mai sus, doar Juan Mata este destul de bun pentru a începe ca titular meci de meci.

Nu a luat cele mai înțelepte decizii în ceea ce privește situația lui Alex și Anelka mai ales pentru cineva care venea cu un CV atât de impresionant. Cel mai prostesc lucru a fost îndepărtarea lor din vestiar, trimițând cei cei doi jucatori la rezerve.

O greșeală monumentală în ochii elevilor săi – nu înțeleg cum s-a putut gândi că jucătorii nu vor fi afectați de excluderea celor doi colegi de echipă, colegi care cu un sezon în urmă au ajutat la câștigarea dublei istorice sub comanda lui Ancelotti. Moralul întregului colectiv va avea de suferit după această mutare neglijentă.

A insistat să-l folosească pe Torres numai când nu era Drogba în preajmă. Niciodată nu s-a aventurat să încerce diferite combinații cu Sturridge, Lukaku chiar Feruz, Piazon sau Anelka (dacă n-ar fi scăpat de el , dând dovadă de foarte multă incompetență).

Decizii ciudate, a insistat să folosească jucători care nu erau în formă din varii motive (fizice, psihice). Arsenal a rotit în acest sezon 30 de jucători, nu înseamnă neapărat un lucru bun, însă dacă privim puțin clasamentul putem înțelege care echipă a fost mai inteligentă. Jucători ca Bertrand, Mikel, Lukaku, Josh McEachran sau Anelka ar fi trebuit folosiți mai des, mai ales când concurenții lor direcți nu excelau la capitolul performanță.

Niciodată nu a știut să relationeze cu presa. A încercat să preia stilul lui Mourinho însă niciodată nu l-a preluat corect, probabil că nu l-a înțeles 100%. Presa a pus foarte multă presiune pe echipă și club în general, Villas-Boaș niciodată n-a știut să devină o zonă de tampon între presă și jucători. Jucătorii tot timpul erau criticați, David Luiz constant crucificat.

Incapacitatea de-a schimba cursul unui meci prin modificarea tacticii de joc sau schimbări inspirate. Chelsea a reușit să întoarcă rezultatul în favoarea sa doar într-un singur meci. Toate aceste lucruri au generat rezultate slabe, tensiune în relația cu jucătorii, atrăgând automat nemulțumirea conducerii. Este un sport bazat pe rezultate, iar în cazul lui AVB rezultatele nu au fost de partea lui.

În încheiere va las pe voi, cititorii, să analizați, dacă domnul Daniel Scorpie de la GSP are dreptate când afirmă că John Terry, Frank Lampard și Didier Drogba au fost cei care l-au dat afară pe Villas-Boaș.

Top